pentru puterea de a intelege

Ceva nou
îmi apare, ca şi cum
o maşină fără sunet
goneşte aiurea printre bălţi.
Ceva nou,
ca o adiere grotescă
de pace, suflând a aer de Copou,
care aş fi eu
dacă nu m-aş fi născut.

Mă miră
că sunt în faţa unei tremurătoare vieţi adumbrite,
de poveşti false,
de poveşti isterice,
de poveşti ascunse privirii transcendentale.
Mă inspiră o adiere prea tristă,
o imagine a unui vis pe care l-am avut în Copou:
se făcea că era cald, că stăteam pe bancă
Şi că citeam.
Citeam, într-o căldură patetică,
dar dormeam pe bancă.
Şi m-am trezit.
Şi era real,
real precum ceva ca o maşină,
ca un Copou.