Discutând despre existenţa lui Dumnezeu, creştinul îi argumentează filosofului că Dumnezeu există în toate lucrurile frumoase din jur. Dar filosoful îi spune creştinului că Dumnezeu e doar un mit inventat, iar lumea civilizată nu mai crede în mituri.
Creştinul nu mai avea argumente. Alături, un cais uscat, părea să confirme spusele filosofului. Acesta din urmă, ridicându-se, îi porunceşte caisului să-i spună dacă El există; apoi, dintr-o dată, caisul înfloreşte.
Morala? Dumnezeu se arată mereu, în cele mai neobişnuite forme!
Citind în cartea Danei Altman, „Mediul virtual:despre multiplicitatea artei”, apărută la editura Bastion, Timişoara, 2008, am regăsit o legătură interesantă pe care autoarea o face, cea între tehnologie şi artă. Astfel, autoarea afirmă în acest capitol că obiectul artistic nu mai este unul exclusiv apărut prin recurgerea la obiecte din mediul estetic, ci sunt plasate obiecte din alt mediu, subliniindu-se valorile artistice ale acestora. Dar nu este vorba despre a plasa un P.C. într-un muzeu şi de a afirma că acesta este obiect de artă. Ci de a folosi P.C.-ul la crearea de artă În aceasta rezidă întrepătrunderea tehnologiei cu arta: prin fuziunea tehnologiei cu arta şi ajungerea la rezultatul de realitate virtuală. Aici apare, aşa cum precizează şi autoarea citată, o interactivitate artist – public; aş merge mai departe, amintind un gen artistic despre care am mai scris, Steampunk, care recurge la tehnologie, la obiecte tehnologice (mouse – uri, P.C.-uri, etc.) pentru a le transforma, după vechiul stil victorian. În acest caz, tehnologicul are valoare artistică în măsura în care poate să renunţe la imaginea sa actuală, păstrându-şi utilitatea, dar căpătând o nouă înfăţişare. Obiectele tehnologice pot fi artistice, în măsura în care „îmbracă” un nou înveliş. Ele nu pot să părăsească acel caracter util, pentru că, dezvelit de acesta, ar deveni caricaturi şi, deci, urâte. Obiectele tehnologice nu pot fi, e asemenea, introduse propriu-zis, într-o sală de muzeu, deoarece lumea ar vedea utilitatea lor, pe de-a-ntregul: tehnologia e vitală şi, deci, nu se poate face abstracţie de ea. Tehnologia e artistică în măsura în care se renunţă la latura agresivă a acesteia, îmbrăcând o latură mai frumoasă, transformată în iconuri din altă perioadă.
Ma plimb zilele astea prin targ, si tare imi pare rau ca nu ajung la niciun vernisaj, dar dau pe net de un tip fain, eugen pop, coleg intr-un proiect cultural, Mostenire culturala fara granite, unde am participat, amandoi, in faza de la Iasi, 12-16 ianuarie, 2009.
Abia acum am descoperit si revista sa de arta contemporana, si blogul, toate faine. Imi pare nespus de rau ca nu am ajuns la vernisajele sale, desi am reusit, in fuga, sa vad expozitia...
dar merita! E un tip cu initiativa, cu idei, care, zic eu, aduce un bine-venit suflu in arta contemporana si, de ce nu, in cea ieseana.
Imi place!
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)